Am pornit căutarea şerbetului de la definiţia de dicţionar şi în Dicţionarul explicativ al limbii române am găsit aşa: preparat alimentar făcut din sirop de zahăr bine legat şi frecat, colorat natural şi aromat cu diferite siropuri naturale de fructe. Cuvântul provine din turcescul şerbet. Șerbetul și compoturile de fructe au însoțit în mod regulat mesele otomane, în special în timpul mesei de post, iftar, în timpul Ramadanului. În zilele toride de vară, șerbeturile erau servite oaspeților ca băuturi răcoritoare și consumate de femeile care alăptează. Aceste băuturi erau servite și zilnic, în special la cafea, și consumate pentru efectele lor vindecătoare cunoscute împotriva anumitor boli. Astăzi, șerbetul este servit în cea mai mare parte în boluri de cristal la ocazii ceremoniale în toată Turcia, răcit sau cu gheaţă.
SERBET, pur si simplu serbet cu siropuri naturale, preparate fructe si plante indigene in diverse gusturi si culori. Este un produs intr-adevar elegant. Sortimente: trandafiri, menta, afine, vanilie, zmeura, fragute, lamaie, capsuni, fructe de padure, ciocolata, si visine. Este un produs compatibil la creme pentru prajituri, la o felie unsa cu unt, manjit putin peste si o cana de ceai, ca atare cand ai pofta de ceva dulce, te-astampara.
1- prăjitură cu cremă de şerbet şi glazură de bezea cu nucă
2-prajitura cu fructe de padure si crema de serbet
3-prajitura de post cu serbet de trandafiri
rulada cu serbet de trandafiri; etc. etc.